LUAȚI LABELE DE PE ȚARĂ!

LUAȚI LABELE DE PE ȚARĂ!

De PGGianni (19,05,2016)

Gândiți-vă la țară ca la propria casă,
La oameni, ca la ai voștri copii,
Poate astfel veți arăta cum că vă pasă,
Și când furați, veți fi cuprinși de insomnii!

Astfel gândind, v-ați vinde casa pe nimic,
Cum ați făcut cu-al vostru neam?
Mă îndoiesc, c-un gest, oricât de mic,
Asupra ce-i al vostru, va fi altfel, decât infam!

Copiii i-ați trimite să lucreze pe afară,
Printre străini să-și ducă traiul?
Oricât de albă ar fi pâinea, e amară,
Când îți lași frații și sfânt plaiul!

Sigur, voi, nu v-ați face asta niciodată,
Ca orice „prădător”, normal...
Nu v-ar păsa de-ar arde și pădurea toată,
Cât timp bârlogul, vă este, încă, protejat formal...

Știți bine că nimic nu-i veșnic pe pământ,
Orice e viu, tot o să moară...
Cu toate că-ntr-o zi veți fi îngrășământ,
Aveți tupeu și țineți ghearele pe țară!

Și, pentru că gândiți atât de primitiv,
Mult mai aproape de o lighioană,
Am să vă dau un sfat, așa, informativ,
Cât mai puteți: luați labele de pe țară!

Va veni momentul să dați socoteală,
Când de ocară ne vom sătura...
N-aș crede omul, iertător și-n amorțeală,
Să nu înceapă, la un moment dat, a vă vâna...