BASME REALE

BASME REALE

Pamflet De PGGianni (21,12,2015)

Nu știu cum să mai caut prin cuvinte,
Nu știu cum aș putea să mă exprim,
Aș vrea să pot... să merg nainte...
Dar suntem morți, fără să fim!

Ce tragedie trebuie să ni se-ntâmple,
Să ne trezească din infernul colectiv?
Vedeți voi... chestiunile sunt simple,
Atât că interesul e subiectiv!

Crezi c-o să mergi către normalitate,
Și-odată te trezești c-ai regresat,
Noi vrem... reformă-n țară, frate!
Dar, nimeni, cu nimic, nu s-a schimbat!

Unde ne pierdem simțul omeniei,
Cine o vrea să vadă cum decazi?
Suntem... unealta vie a economiei,
Cu sânge-n ei, muncesc roboții calzi!

Și n-am să menajez pe nimeni.
Nu vreau ca cineva să înțeleagă!
Eu... am un vis legat de oameni,
O specie, c-o evoluție, beteagă...

Îngrădiți de mici spre libertate,
Mânați ca mieii de sacrificat,
În școli... hrăniți cu corn și lapte,
Teme pentru acasă și timpul ocupat!

În „ajutor” ne-au adus popi „sfințiți”,
„Trimiși” să ne predea din fragedă pruncie,
Religia... spune cum viața s-o „jertfiți”.
Trăiască ei! Noi, s-ar putea, în veșnicie!

Apoi, uitând cu totul de copilărie,
Ne îndreptăm spre valul tinereții,
Iubirea... se predă doar la anatomie,
Țigara și alcoolul, „ne-ntregește” sensul vieții!

„Trebuie” s-avem gândirea uniformă,
De-aceea sunt profesorii mai exigenți,
Iar nota... previne derapajul de la normă.
Jandarmii sunt trimiși „să-ndrepte” corigenți!

Cu-nfrigurare aștepți să termini școala,
Să ai venitul tău, mai mult și tot mai mult,
Contează numai banii... se adâncește boala,
Poți cumpăra ce vrei, în fine, ești adult!

Începe marea bătălie pentru promovare,
Ne înjurăm, ne vindem, ne mințim,
Ți se „oferă” titlu... Sclavul are „valoare”,
Și timpul trece, noi îmbătrânim...

Funcția te face cel puțin un semizeu,
Nu-ți mai încapi de importanță,
În viață... nu contează decât „eu”,
Ceilalți, o masă ce-a rămas restanță...

NU! Nu asta-i viața ce-aș fi vrut s-o duc,
De-aceea simt revoltă și mânie,
Soarta... deși a noastră, alții o conduc,
Ne-am dezumanizat și-am dat-o-n golănie!

Nu trebuie să cerem nimănui schimbare,
Ochii de-s critici, fie-ndreptați spre noi,
Suntem furați... dar mergem la „culcare”,
Mai mare-nsemnătate, pentru ei, o are un gunoi!

Zi de zi această neputință se extinde,
Oricine este pentru fiecare un suspect,
Dreptatea... luată-n râs, se mai pretinde,
În schimb, avem vreo cunoștință de respect?

Nesimțirea are un rol prioritar în obște,
Întâietatea este-a celui mai neobrăzat,
Să mai fii bun... cui îi mai folosește,
Mai știe cineva ce-nseamn-a fi civilizat?

Ce dacă-njur scuipând semințe pe trotuar,
Măturătorii nu-s plătiți să strângă?
- Auzi, fă... O ardem și noi într-un bar?
Nu te uita ca vita, că mai iau o pungă!

Ce contează că arunc chiștocul unde-mi vine,
Sau ascultă toți maneaua asta „tare”?
- Dă-te fraiere... că acu mă sui pe tine,
Vorbesc la telefon și n-am semnalizare!

Ce dacă semaforul era roșu? „Mă grăbesc!”
Sau am parcat două minute-n interzis?
- Ce dracu... domn milițian, mai toți greșesc...
Să-l sun pe șefu, sau facem un compromis?

Ce dacă fur, înșel sau mai iau șpagă,
Că am imunitate când o fac de oaie?
Și legile... vedeți pe cineva în stradă,
Când lor își dau și nouă doar ne taie?

Pădurile sunt rase și aurul nu are ștanță,
Apa ne e vândută ca și celor din deșert,
Iar noi... luăm parte la transhumanță,
Și nu suntem păstorii... Acest lucru e cert!

În fiecare zi lovesc în noi cu zeflemea,
Nu mai avem nimic proprietate,
Impun... oierilor ce câini mai pot avea,
La cârmă, javrele, sunt infectate!

Nu vedeți, ne dau și din case afară...
Animalele, doar, când spun ei să pască...
La vamă... nu suntem primiți în țară,
Pe imigranți n-au „ordin” să oprească!

„Alo... Așezați-vă liniștiți la locurile voastre!”,
N-aveți de ce să fiți îngrijorați,
Sunt doar povești... Nu aruncați cu pietre,
„Mă tem” c-or fi din voi și „infiltrați”!

Noi, suntem, cei care-au creat cutuma,
Obedienți doar propriilor trebuințe,
Această maladie... a întrecut și ciuma...
Imuni de neam și țară... cu sentințe!

Ce-mi pasă mie, sau lor, de copiii voștri,
Ori, de bătrânii ce mor prin spitale?
Ați înțeles... povestea e cu monștri!
Da-n astă lume... Basmele-s reale!