PRIMĂVARA ÎN IUBIREA NOASTRĂ

PRIMĂVARA ÎN IUBIREA NOASTRĂ

de PGGianni

Acuma plouă, acuma-i cald,
Nimic nu este sigur,
Pe cer, nici stele nu mai ard,
Luceafăru-i tot singur...

E singur ca și mine,
Și timpul trece greu,
Eu mă gândesc la tine,
Și te aștept... Ce greu!

De scris, tu ai uitat,
Ori poate nu ai vrut.
Ce pot să fac? Am așteptat,
Speranță am avut...

Un telefon, sau o scrisoare,
Poate ceva s-a întâmplat?
Și totuși... mi se pare...
Că, ce a fost... s-a consumat!

În aceste clipe grele,
Iubito, mă gândesc,
Că toate visurile mele,
Încet, încet, se năruiesc...

Și-acestea toate-n primăvară,
Când aproape tuturor,
Le este lesne să-nțeleagă,
Că-i anotimpu-ndrăgostiților...

Culorile însuflețite se desfată,
Cu un ocean de verde se-mpletesc,
Dar, poate, n-ai uitat, firește...
Că, eu... încă, te mai iubesc!