OASTEA CREȘTINĂ

OASTEA CREȘTINĂ

Pamflet de PGGianni (25.01.2014)

„Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e...” cre(ș)tină,
Te-ndeamnă și te mint, foloase să obțină,
Altar le e urzeala de veacuri, ce vă ține calea,
Și voi vă pierdeți viața, pentru nesațul unor haplea.

Vă-njugă cu noi taxe, căci sfinți sunt ei și între ei,
Credința se-ngenunche, văzând niște mișei,
Slăvesc pe Dumnezeu și pe-a Lui fiu Isus,
Dar sunt urmașii celor care sfârșitul i-au adus.

Sute de ani, s-au confiscat de clerul tăvălug,
Averi cu „adevărul”, smuls celor de pe rug,
Dacă a lor inchiziție nu ne mai poate judeca,
Găsit-au noi canoane, tot ei să poată-nfuleca.

Luptând în cruciade, pentru un scop mizer,
Căsătoria lor cu Domnul, e doar un adulter,
Iar cultul lor nu-i gratis, e chiar costisitor,
Vă spun cum să gândiți, să-i judecați nu vor.

Căci a lor cărți de basme vă țin jugul aproape,
Dând vouă amarul vieții și viață după moarte.
Minuni ca în povești v-așteaptă-n a lor rai,
Dacă renunți la tot, averea de le-o dai.

Vă mân cu sceptru-n mână și pun pe voi poveri,
Că nu în astă lume ai dezlegare la averi,
Ei îmbrăcați în aur spre-a lor mărire, slavă,
Evlavia e măsurată-n donații de la pleavă.

Și dup-o viață-ntreagă în care-ați cotizat,
Nici morți nu vă îngroapă, și edenu-i privat,
Iar îngeri nu vin gratis, dincolo să vă ducă,
Aveți păcate grele, stau aripi să se rupă.

A voastră mântuire, infernul să n-o-nghită,
Au transformat biserica-ntrun soi de mită,
Punând o vorbă bună în funcție de sumă,
Mortul „salvat” de iad, și de impusa dogmă.

Ispita lor în ceruri le este condamnată,
Și nu de voi, o plebe cu rațiunea-nceată,
Chipul și-asemănarea este-a Lui Dumnezeu,
În cuget însă, nu vor să depășiți un cimpanzeu.

Iar dacă totuși îndrăznești, te vor numi ateu,
Vor face ochii mari plesnind într-un bufeu,
Blesteme și osânde, smerenia să le susțină,
„Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e...” cre(ș)tină.