MI-E DOR DE TINE

MI-E DOR DE TINE

de PGGianni

Stau în odaia goală, dar cu ochii plini,
De lacrimi pe obraji, am un potop de râuri.
Afară-i înnorat de zile cu promisiuni,
Și cerul mai scânteie cu un strănut de picuri.

Privesc pe geam natura răscolită,
Părtașă-n suferință, o fi cu mine ea?
Poate că plânge fiindcă-i ostenită,
Eu plâng de dorul la iubita mea.

Ce multe lucruri, dar ce singur...
Îmi bate vântu-n geam cu amintiri,
Zâmbesc, mă întristez și iar mă bucur,
Prin ploaie ne-am iubit și noi, mai știi?

Și ce frumos, divin era odată,
Când amândoi prin apă ne-alergam,
Nu mai eram nici eu și nici tu supărată,
Pe-atunci singurătatea ce-i, nici nu știam.

Acum, privesc în gol spre nicăieri,
Dar dinspre-acolo nimeni nu mai vine,
Și cred c-am petrecut singur destule seri,
Hai, vino! Mi-este tare dor de tine!