LUMI PARALELE

LUMI PARALELE

Îmi pare rău, să spun, deși dezlănțuit,
Aș vrea, într-un final, un cor de huiduit,
Oricum nu-mi pasă, ce alții îmi aruncă,
Eu, nu am un stăpân și, nu primesc poruncă!

Scriu, pentru cei ca mine și, orice argument,
Că noi, suntem nebunii, ce nu au tratament,
Poate, să fie aievea, ca parte din cutume,
Noi, nu doar că visăm, suntem din altă lume!

O lume-n care omul, mai are din uman,
Iar dreptul existenței, îi și pentru sărman,
Unde toți, fără seamăn, se-ajută între ei,
Și, iubirea de-aproape, este ca pentru zei!

O lume-n care dăruirea, nu-i caz al unui show,
Iar cel ce este darnic, nu se crede erou,
Religia-i doar una, punând pe toți la masă,
Și, nu-i împarte-n cete, că nu țin cont de rasă!

Acolo, nu e ură, dispreț și suferință,
Sunt oameni pentru care, a fi om e credință,
Iar fericirea vieții, e lege pentru toți,
Nu-s state paralele, cu proletari și hoți!

O lume-n care lăcomia, n-a otrăvit ființa,
Și-au folosit, în pace, nu în război, știința,
Apropiind pe oameni, au regăsit speranța,
Și-au închis iar, tristețea, cruzimea, aroganța!

Toți oamenii încap și, nu se prigonesc,
Nu caută-n gunoaie, copii când hrănesc,
Nu au grija de mâine, la ce mai pun pe masă,
Și, nu-s conduși de-o clică, perversă- ticăloasă!

Ei, sunt pentru ce fac și, nu pentru ce spun,
Nu sunt oportuniști, dar știu ce-i oportun,
Iar, libertatea vieții, nu-i a celor bogați,
Cum să gândim, ce facem, nu suntem obligați!

Nu din ziar înveți, cum să te simți și când,
Cuvântul este liber, nu îl gândești tăcând,
Justiția e dreaptă, nu-și târguie dreptatea,
Că, nu-i doar o unealtă, ce-mparte societatea!

Spitalele-s curate și, doctorul nu-i ofensat,
Că, ai venit bolnav și, nu l-ai compensat,
Nu jură că va face, uitându-se la buzunar...
Acolo, omu-i floare, iar el, un grădinar!

Se folosesc de lucruri, pentru, a se deschide,
Pentru-a s-apropia, nu pentru-a se divide,
Nu mai ridică garduri, hotare-ntre vecini,
Au inimă și suflet, că-s oameni, nu mașini!

Au orizonturi largi, nu-s prinși în colivie,
Tinerii, au un viitor, nu-l caută-n sclavie,
Nu se privesc cu ură, ca niște animale,
Iar, trădătorii lor, nu primesc osanale!

Aceasta-i lumea mea, în ea mă regăsesc,
Știu, că e tot mai greu, când oamenii gândesc,
Voi, care doar urâți, că n-ați știut iubi:
Huliți-ne dar azi, că mâine... nu s-a ști!

19.12.2017