COSTICĂ & MITICĂ

COSTICĂ & MITICĂ

Pamflet de PGGianni (28.05.2017)

Pe la noi, la fabrică,
Toată lumea se implică,
Însă nu-i întrece nimeni...
Pe Costică și... Mitică!

Bagă lemne în centrală,
Și mai stau la căldurică,
Doar un strigăt îi îngheață...
Pe Costică și Mitică!

Când apare șefa-n zare,
Treburile se complică,
Fug cu tărăboanța goală...
Când Costică, când Mitică!

Parcă nici nu mai au suflu,
Păru-n cap li se ridică,
„Un coșmar, parcă-i mai bun”...
Spun Costică și Mitică!

Zâmbetul le piere-ndată,
„Oare ce-o să le mai zică?”
Se gândesc cu disperare...
Când Costică, când Mitică!

Ochii ei scânteie flăcări,
Vocea, parcă îi urzică,
Dar se fac că n-o aud...
Când Costică, când Mitică!

Ce să facem, ce să facem?
Drace, c-am băut și-o țuică!
Tremurând își pitesc sticla...
Când Costică, când Mitică!

Prea umili, lipsiți de vlagă,
Jură c-au luat doar una mică,
Dar că au făcut de toate...
Și Costică, și Mitică!

Dară ea-i neînduplecată,
Mai că i-ar lua de chică,
Și ar mătura pe jos...
Cu... Costică și Mitică!

Tună și le reproșează,
Iar ei, sunt stană, de frică,
„Mă, voi nici nu ascultați?
Zi-i, Costică! Zi-i, Mitică!”

Văzând că nu-s înțeleși,
Cu năduf, și cu oftică,
Se întorc bolborosind...
Când Costică, când Mitică!

Ș-apoi strigă-n gura mare,
Că de pleacă ei, nenică,
Nicăieri nu mai găsești...
Un Costică, sau Mitică!