SĂ ABDICĂM CU TOȚII!

SĂ ABDICĂM CU TOȚII!

Pamflet de PGGianni (20,03,2016)

De-a lungul vremii tot am fost trădați,
De oameni simpli, ori boieri sau regi,
Stăpâni cu sânge-albastru și argați,
Lași, care-au fost pribegi!

Iar, cei, care au vrut să ne-ntregească,
Ni-s prezentați barbari și criminali,
Au interzis de ei să se vorbească,
Și-i preaslăvim pe-acești șacali!

Imperii ce-au prădat fără o remușcare,
Ne pun la zid că am comis un genocid,
Dar peste ce popor am fost noi oare,
Să-l jefuim, să-l facem apatrid?

Noi am luptat doar pentru-acest pământ,
Din care, ei, au sfâșiat câte-o bucată,
Ne-au folosit mereu ca legământ,
Cum între ei să ne împartă!

Vânduți și ca un ghimpe-n a lor coastă,
Deoarece n-au reușit să ne suprime,
Au inventat mereu istoria nefastă,
Dar, alta-i scrisă, pe ruine!

Alta-i istoria de pe columna lui Traian,
Chiar de-au spurcat hârtia cu minciună,
Tot din ai lor, ne-au impus, suveran,
Dar și așa poartă ranchiună!

Ai noștri au fost îngropați fără mormânt,
Iar vânzătorii țării ne-au abandonat.
Ce-a însemnat la ei un jurământ,
Când nici nu știu c-am existat?

După război, plini de tupeu și aroganță,
Vin să ne ceară averea ce-au lăsat.
Mă scuzați că sunt lipsit de eleganță,
Dar, „Majestate”, nu ați abdicat?

De ce-ați cerut să vă despăgubească,
Poporul care zeci de ani l-ați ignorat?
Credeți că, țara asta, Românească,
Pentru „Măria Ta” a îndurat?

Premeditară-ți moartea acestui norod,
Și-ați condamnat români la moarte,
Ne-ați „dăruit” al Vostru eșafod.
Din el să cereți parte!

Așa, poate-am gusta și noi din plinul,
De care bucuratu-sau doar trădătorii,
Drept-îi unii cu averi, alții cu chinul?
Aud admiratorii?

Bogățiile nemăsurate ale bietei țărișoare,
Sunt blestemate, de le au doar hoții?
Cerem dar lașilor oportuniști favoare:
Să abdicăm cu toții!