DECLAR POPOR ÎNVINS!
De PGGianni (24,03,2016)
Suntem departe de ce-au fost străbunii,
Ce-a fost mai bun, odat cu ei s-a dus,
Iubim în schimb trădarea, nesimțirea, banii...
Identitatea celor ce am fost, e la „apus”...
Urmașii dacilor neînfricați au fost învinși!
Le-au trebuit aproape două mii de ani,
Dușmanilor ce de invidie au fost cuprinși,
Găsind ușor sămânța lacomă de bani.
Au căutat Grădina Domnului-n pustiuri,
Prin jungle, stepe și prin munți stâncoși,
Până ce-au dat de-aceste falnice pământuri,
Cu ape cristaline, păduri... oameni frumoși.
De-atunci ne cotropesc hoarde flămânde,
Și tot de-atunci hrănim vaste imperii,
O nație stoarsă de vlagă și supusă la osânde,
Cu-aleși impuși să se ocupe de mizerii.
Au triumfat Cain și-ai lui vlăstari cu patimi,
Trădarea, lașitatea și nesimțirea crasă,
Semințele lui Abel, se mai ascund în lacrimi...
Închiși în ei de alții, nu sunt lăsați să iasă...
Un neam de zombi căruia nu îi mai pasă,
Am adormit chiar și istoria străbună,
Spun alții ce am fost, mințindu-ne din fașă,
Cum ei, colonialiști, ne-au scos din văgăună.
Greu apasă amarul pe-acest norod vândut,
În umbra răului și al uitării ne-au împins,
Am fost odată ca-n povești... dar a trecut.
Nu se mai nasc eroi... Declar popor învins!