ASPIRAȚII DE SEZON
De PGGianni (28,01,2016)
Dac-aș fi primăvara care te-nconjoară,
Debutul unei luni de mai cu triluri generos,
Ai alerga prin mine desculță și sprințară...
Dar trandafiri de-ai rupt, iar spinii te-nțepară:
Pierdut-au din miros?
Dac-aș fi vară ca din întâmplare,
Pe-o plajă dintr-un golf pustiu, celest,
M-ai vrea pentru căldură, pentru soare...
Dar vreau ca pe furtună cu a ta ardoare:
Faci un test?
Dac-aș fi toamna frunzelor ce-s stinse,
Într-o pădure de foioase-n afânat covor,
Mi-ai aminti cum anii au fost un noian de vise...
Dar vreau să fii tu vântul celor nedesprinse:
Ca un ultim favor!
Dac-aș fi iarna nesfârșitelor zăpezi,
La polul nord înconjurat de veșnicele ghețuri,
M-ai pierde în eternitatea albului de nu mă vezi...
Dar cât un punct în minte de-ți rămân, tu să visezi:
Și să nu tremuri!
Eu sunt precum aceste anotimpuri,
Și nu-ți pot garanta o zi în care să nu fiu,
Mă poți avea pe veci, sau un sezon cu fluturi...
Dar de rămâi, promit că o să-ți stau mereu alături:
Chiar dacă cum, încă nu știu!