MARELE ANONIM

MARELE ANONIM

Dedicată marelui fotbalist MIHAI ADAM (03.07.1940-11.12.2015) De PGGianni (08.12.2015)

Pe patul de spital, pierdut, în negura capitulării,
Cu ochii căutând și urmele de amintiri mai simple,
Sta nemișcat, abia suflând un anonim pe treptele uitării.
Goluri din poarta minții nu putea să și le umple...

Arbitrul violent, al bolii, cu fluierul în gură,
În sadic-amorțire aștepta finalul,
Iar serul vieții mai prelinge-o picătură.
Suntem în prelungiri, se scurge ceasul...

Din când în când un geamăt de durere,
Străpunge liniștea din chipul său livid,
Apoi, din nou se umple de tăcere.
Tribuna-i goală, el e invalid...

Cu greu înghite apa sau mâncarea,
Dată cu lingura de-a lui consoartă,
Pe fața ei citești tristețea și iubirea.
Privindu-i știi: nimic n-o să-i despartă!

O recunoaște, uneori o strigă stins,
Ea-l mângâie și îl dezmiardă,
-Sufletul meu, îi spune, când te-ai stins?
El îi zâmbește înainte să se piardă...

Ne povestește cum o stea a strălucit,
Cu eleganță-n viață și-un opus destin,
S-a dăruit mai mult decât putea să fi primit,
Un mare om... Acum, un anonim!