DREPTATEA ȘI ADEVĂRUL

DREPTATEA ȘI ADEVĂRUL

Fabulă De PGGianni (03,02,2016)

Dreptatea și adevărul la o masă,
Într-un restaurant select, la stradă,
După vreo două, trei sticle de „Grasă”,
Își căutau pricină să se ia la sfadă.

- Noi, frate adevăr, spuse dreptatea,
Avem același scop, vezi bine...
Noi dăm ceea ce vrea societatea,
Că ce-ai fi tu, dacă nu mai avea pe mine?

- Mă tem, soro, că bine n-ai văzut,
Spuse și adevărul cu mâhnire,
Ai și tu rolul tău... e de crezut,
Dar altu-s eu, făr-a aduce vreo jignire...

- Păi cum așa, se-nfurie dreptatea,
Când sunt atâtea legi ce mă susțin?
Cât despre tine... cine să-ți țină partea,
Eu sunt ai dreaptă, nu țin doar de destin!

- Bine vorbit-ai, spuse adevărul,
Poate sunt legi cu care ne-mbrăcăm,
Dar hai, să dăm pe gât paharul,
Și-apoi pe rând să exemplificăm...

Îi drept ca fiecare să fie apărat,
Și legea spune să fii apărată?
Eu, însă, niciodată nu m-am înșelat!
Pe când tu ești atât de birocrată...

De câte ori pe-aceiași cauză,
Nu ai avut sentință diferită?
Deci, ori ești dreaptă fără pauză,
Ori poate așa ai fost gândită?

Este că toți au drept la viață,
La sănătate și un mediu sănătos?
Atunci de ce-s medicamentele la piață,
Să cumperi existența, îi vieții de folos?

De ce-s tăiați copacii fără noimă,
Dispar păduri ca echilibru ecologic?
Dreptate, ești cumva diformă,
Ori statul care te-a făcut e oncologic?

Dacă e liber să gândești și să exprimi,
Cenzura-i interzisă, tu ești dreaptă,
De ce stăpânii tăi, loviți de patimi,
Trimit jandarmi și pentru o pancartă?

Când vine vorba care-i interesul public,
Alegeți voi, noi doar avem o bănuială,
Ce v-ar incrimina ne anunțați simbolic,
Că-i strict secret, ține de „siguranța națională”.

Avem dreptul la-nvățătură și cultură,
Dar școlile și-nvățători-s pe sfârșite,
Cerșesc pe stradă pentr-o firmitură,
Copii săraci plini de dreptăți spoite.

Îmi spui c-avem același scop, desigur,
Așa ar fi avut o logică și-un sens,
Dar țin, dragă dreptate, să te-asigur,
Că între noi, nu e frăție, ci un gol imens...

Muncă egală și remunerație egală?
O glumă bună, pentru muncitori,
În zeci de ani, promisiuni, cârpeală,
Cred c-ar fi trebuit să vă faceți actori...

Proprietatea privată nu-i o hreapcă,
Când însăși existența e la obligații?
Impozitul e noul bir luat cu japcă,
La ce-au plătit cu sânge generații?

Casa este un bun plătit, dreptate,
Ea nu-i avere cum voi fals ați arătat,
La ea plătirăm TVA, și aprobări, și rate,
N-avem ca voi: mai multe, nici palat!

Pământul... bată-l să-l bată de pământ,
Cu el își duc doar traiul, nu-i un mare folos...
Spune-mi, știi unde au bunicii lor mormânt,
Care-au plecat să-l apere și nu s-au mai întors?

Știi unde trebuie să meargă să se-nchine,
Să-și ia la revedere și s-aprind-o lumânare?
Eu știu, eu am văzut, toți au crezut în TINE...
Știu unde sunt căzuți, văzut-am cum se moare...

Și pentru ce? Pentru libertate și DREPTATE!
Dar unde sunteți? Crezi că m-am turmentat?
Voi, v-amețiți cu vorbe și vă treziți cu fapte...
Dar ADEVĂR vă spun: nici moartea n-a contat!

Îi sufocați cu legi și-n taxe-i îngropați,
Le sugeți toată truda și-i stoarceți de tărie...
Ești într-un fel cu gloata, altfel cu ăi bogați,
Aș spune mai degrabă... ești soră la hoție!

Statul oferă protecție și alocații la copii...
Voi sunteți orbi sau numai cinici?
O pâine? Adevărat, este tăiată și felii...
Asta-i protecție? Adunătură de nemernici!

Dacă te-au scris, nu este deajuns,
Tu ai rămas iluzie, dorință și speranță,
Eu am trăit realitatea celor ce te-au plâns,
Cu tine-n mână, li s-a răspuns cu aroganță.

Atunci, mă-ntrebi că fără tine ce-aș fi fost?
Eu scriu istoria, atât pot doar să recunosc...
Nu sunt un vis, o-nchipuire sau un prost.
Așa că mergi la altă masă, eu nu te cunosc!

- Stai, frate adevăr, ce te-ai înfierbântat,
Spuse dreptatea lăsând capul jos!
Am fost născută echitabil, alți-s în păcat,
Nu ai de ce pe mine să fii mânios.

Adevărul făcu semn dreptății ca să plece:
- Te rog, nu vreau cuvintele să-ți mai aud!
Atunci, ea speriată, albă la față, rece:
- Oi fi eu mincinoasă, dar tu... ești foarte CRUD...