PLEAVA

PLEAVA

Fabulă de PGGianni 15.08.2015

Pleava fără a avea habar,
Învelind acele boabe, ale sale,
Credea, naivă, că va intra în hambar,
În același loc cu celelalte cereale...

Era unită printr-o unică tulpină,
Aveau același trup, același ideal,
Sugeau aceeași sevă din aceeași rădăcină,
De ce n-ar fi avut și-același bun final?

Chiar dacă scopul ei, pe grâu, să protejeze,
Făcându-i scut pe ger și pe dogoare,
Dorința ei prea mare să se integreze,
A prefăcut-o într-o fleandură fără valoare...

Fiindcă ori de câte ori combina,
Având poftă de vreun secerat,
Unea grâul împreună cu neghina,
Iar, pleava, rămânea înrășământ pentru arat!

Istoria ne-a demonstrat că se repetă,
Iar ea n-a învățat nimic de la trecut,
Purtându-se mereu ca o simplă jachetă,
Nici nu va ști de importanța ce-a avut...

Morala:
Grâul nu se face grâu de moară,
Doar cu promisiuni imaginare,
Și pleava are-un rol, de-aceea doare,
Că-i într-o așa unire, cu discriminare!