TREC ANII

TREC ANII

de PGGianni (18,01,2015)

Trec anii iute, îi dăm pentr-un zlot,
Ne arde scumpa existență ca și-o lumânare,
Fugim, cum din Sodoma fugea Lot,
Privim napoi, e gustul vieții într-un drob de sare.

Trec anii iute, parcă ieri eram desculți,
Nu aveam grijile părinților ce astăzi suntem,
Eram doar liberi, frații erau mulți,
Acum îndepărtați, abia ne mai cunoaștem.

Trec anii iute, am uitat de școală,
Ce a creat și a impus o educație de gloată,
Cu lecții am uitat de hârjoneală,
Și competiția a dat prieteniei înțeles de idioată.

Trec anii iute, dulcea tinerețe,
Speranța libertății, iubirea făr-angajamente,
S-au dus și vise dar și clipe cu tandrețe,
Unde-am greșit, sunt amintiri ce n-or să se repete.

Trec anii iute, iată-mă-s albit,
Ce am realizat nu pot vorbi decât cu fapte,
De-aș mai putea să mă întorc subit,
Aș fi copil, măcar așa... pentru o zi și-o noapte.

Trec anii iute, unde au plecat,
De ce am adunat, de ce am vrut, de ce-am clădit,
Și mă întreb, drept oare-am judecat,
Cât ne-am zbătut și ne-am luptat, oare-am trăit?