TURNĂTORUL
de PGGianni (05.05.2014)
Ca specie, mizer e omul,
Când nesimțirea l-a calificat,
Imaculat în fața lui și porcul,
Mâncând lături, el e justificat.
Când ești prost și nu te doare,
Când te roade și n-ai tihnă,
Grija altuia când moare,
Vrei să știi și n-ai odihnă.
Te târăști nimeni prin viață,
Crizat de bogăția de lacune,
Plutești ca și-un rahat la suprafață,
Dar nu-i metamorfoză pentru-o dejecțiune.
Ai ochii mari, roșii și bulbucați,
De importanța funcției unui bideu,
Prostia rage-n tine, respectul „încă cați”,
De nu turnai, erai cel mult un derbedeu.
E meserie veche, ca și acea de curvă,
Dar tu le poți deopotrivă stăpâni,
Și asta ești, e-n gena ta primată primitivă,
Vânzând pe semeni, doar pentru-a te hrăni.
De nu rodea ura în tine ca și-un ulcer,
Și-ar fi ceva uman în a fi trădător,
Societatea nu te-ar mai privi ca pe un cancer,
Și-ai asculta, fără să fii un turnător.