ACTORUL

ACTORUL

de PGGianni (19,10,2014)

O față râde, alta plânge,
La fel ca și o mască,
Clipa e cea care disjunge...
Pe care s-o oprească?

Ne naștem, trăim și murim,
Același Creator...
Prin rolul ce-l jucăm, ne diferim...
O soartă: un actor!

Copilăria și adolescența ni-i prologul,
Pe care nici nu-l remarcăm,
Nici nu simțim, apoi, când vine epilogul...
Ne înclinăm... plecăm!

E viața, reflector în întuneric,
O tragi-comedie,
Îți iei bilet, costume... Și-un generic,
Anunț-o parodie!

Când suntem simpli spectatori,
Locu-i după buget,
Ne facem loc convingători...
Pardon, scuzați, regret!

Dac-ați putea să vă surprindeți,
Ați râde și ați plânge...
Sau ați schimba ceva din ce vedeți?
Lumina-ncet se stinge...

Spectacolul e-ntotdeauna obiectiv,
Și presărat cu fapte,
Dar, când privim napoi subiectiv,
Am vrea ieșiri... prin spate!

Actorul vrea aplauze-n final,
Dar, simte ezitarea,
E singur, scrie-ntr-un jurnal...
Apoi... vine uitarea!