CĂPUȘA

CĂPUȘA

de PGGianni  (01,06,2013)

-Nu am bani , dar nu îmi pasă
Cât acasă am mâncare,
Pâine nu aduc la masă,
La alții stau în spinare.

Griji nu am , nici datorie,
Iar copiii se descurcă...
Doar pe sticla de răchie,
Mai prestez și-o altă muncă.

Nu rămân nicicând restanță,
La vreun birt din al meu sat.
Tot ce iau: avans și plată,
La crâșmar am achitat.

Vând și bou , vând și văcuță,
Doar de-oi mai face un ban,
Nu să cumpăr o grăunță,
Ci să fie de-un bairam.

Geaba și femeia încearcă,
Să mă tragă pe alt drum,
Ce naiba, doar sunt căpușă,
Corpul vrea dar capul cum?

Și când trupul mai cedează,
Mă tratează toți din jur,
Plâng și-i fac pe toți să crează,
Că eu chiar pot fi mai bun.

Dară cum mă fac mai bine,
Colții iară mi-i înfing,
La toți frică li-i de mine,
Acum râd, iar dânșii plâng.

De nimeni nu mai am teamă,
Chiar și șeful de la post,
Mă imploră și mă roagă,
Și nu văd de are rost...

Ce vor frate de la mine?
Fac scandal și că mai beau?
Ce nu înțeleg ei bine,
E că bat pe cine vreau.

Și copiii și nevasta,
Doară eu li-s Dumnezeu,
Dacă asta le e soarta...
Ei sunt sclavi , pe când eu zmeu.

Așa se ”lăuda” căpușa,
La crâșma din cătun.
Vecinu meu de masă:
-Lăsați-l, că-i nebun...

Mai comandă o sută,
Sugând dintr-un pahar...
-Așa arat-o brută,
Spuse și-un ospătar.

Căutând o explicație rațională,
Fiind de-a dreptul îngrozit...
Pe ușă, un copil, dădu năvală:
-Uitați-vă, un PARAZIT !