LACRIMI TULBURI
de PGGianni
De ce când pleci mă întristez,
De nu mă recunosc nici eu,
Nu pot să dorm, nici să visez,
Îmi este-atât de greu...
Îmi plânge inima și eu cu ea,
Uscații ochi, îmi sunt oceane,
Nu pot să-i stăpânesc și-aș vrea,
Să pot, să le opresc, a lor frisoane!
Furtuni născute din simțiri,
Mă-nghit încet, fără de lauri,
Izbesc și rod în amintiri,
Și vin, tot valuri, valuri...
De ce nu vii, să te cuprind?
Mă-ntreb scurtând, iar, orizonturi,
Dar, golul lor, în gânduri se aprind,
Și, mă atacă, pe mai multe fronturi!
Sunt singur într-un avanpost,
De sentimente, fără vlagă,
Capitulez doar la ce-a fost,
Și-n inimă-i o plagă...
Dac-aș putea să dau porunci,
Să te întorci, sau să te bucuri,
Ochii, n-ar înota în ape așa adânci,
Nici inima, în lacrimi tulburi!