STEAUA MEA

STEAUA MEA

de PGGianni

Strălucitoare stea frumoasă,
Ai apărut în viața mea,
Mă-ntreb, oare unde ai fost ascunsă,
Și chipul tău pe cine lumina?

Am privit de multe ori cerul cu stele,
Și pe tine nici că te-am zărit,
Dar ți-ai făcut loc printre ele,
Iar eu, pe loc, te-am îndrăgit.

Și da, ești chiar deosebită,
Dintre toate câte licăresc,
A ta sclipire mă incită,
Și da, eu chiar nădăjduiesc.

Te-aș alege să fii steaua mea,
Să te fac a mea regină,
Dar universul tău nu e colea,
Suntem la mii de ani lumină.

Mă-ntreb și nu pot să-mi răspund,
Ceva s-a întâmplat cu mine,
Mă pierd, nici sigur nu mai sunt,
Cum să reduc distanța pân-la tine?

Nici mult nu pot să te privesc,
Atunci când întâlnesc a ta privire,
Fără să vreau mă fâstâcesc...
Cum să mai sper într-o iubire?

Cum să pun capăt ăstui zbucium,
Să-ți spun, fii steaua mea?
Speranței și iubirii fă-le drum!
Tu poți... dacă ai vrea!

Tu mă orbești cu-a ta lumină,
Atât de mândră și semeață,
Iar eu, sunt mut, fără pricină,
Și inima, din piept, îngheață.

Călăuzește pașii mei,
În nopțile de catifea,
Coboară-te de lângă zei,
Să fii cu mine... Steaua mea!