CEA MAI FRUMOASĂ FLOARE
DE PGGianni
Natura-i din nou vie, verde și-nflorită,
Parfumu-i scump, în straturi te inundă,
În ea te afli tu, goală și despletită,
Din nou nerăbdătoare, soarele să te cuprindă.
Pășești încet pe iarba proaspăt plânsă,
Și părul ți-l răsfiri pe umeri albi și goi,
Ești ca o zare, atrăgătoare, necuprinsă,
Să te-ntâlnesc, trifoiului nu-i mai ajung doar patru foi!
O floare rară, cu parfum edenic,
Sălbatică dar și atrăgătoare,
În unduirea ta-i ceva demonic,
Iar spinii tăi, provoacă răni letale!
Deschide-te în palmele dorite,
Desfată-te în ochii mei flămânzi,
Tresari în simțuri definite...
Roșul nu-i pentru orbi, nici cântul pentru surzi!
Lasă-te învăluită de chemarea,
Dorinței care astăzi mă topește.
Un grădinar bun, dacă, are floarea,
Va fi mereu frumoasă... și, nu se ofilește!
Vino-n umila mea grădină,
Adu-mi cu tine razele de soare,
Să ne unim într-o tulpină,
Eu și... cea mai frumoasă floare!