TU NICI NU ȘTII

TU NICI NU ȘTII

de PGGianni

Într-o seară te-am văzut,
Iar, de-atunci, în mine,
Focul dragostei a izvorât,
Și dorul de tine...

Cine ești, gingașă floare,
De unde-ai apărut?
Te-aș întreba, dar mi se pare,
Că, nici măcar, nu m-ai văzut!

Tu, ai trecut precum o boare,
Fără să îndrăznesc,
Și să deschid ochii mai tare,
Dar să te mai opresc?

Prea copleșit de frumusețea ta,
O clipă de-am visat...
Și clipa n-o mai pot ierta,
Că-n ea, tu, ai plecat!

De-atunci, sunt tot pe drumuri,
Să te reîntâlnesc,
Să-mi dai cele răspunsuri,
La care, eu, tânjesc!

Dar, tu, frumoasă floare,
Nu mai apari, acum,
Iar, inima, cuprinsă de ardoare,
Aproape că e scrum...

Am prins un fir, scăpat din lada,
Pandorei, ce-a greșit,
Născut din zbucium, e dovada,
Că încă n-a murit!

El, nu-mi dă voie să renunț la tine,
Mă-mpinge surd și mut,
În gândurile acestea clandestine,
Al unui om pierdut!

Nici noaptea nu mai pot să dorm,
Căci, te visez întruna,
Am și friguri, sar din somn
Mi se pare că-mi dai mâna...

Dar, tu nu știi și, visul e înșelător,
Simt dușul realității rece,
Ce pot să fac? Decât să mă-nfior,
Și să trăiesc cu... totul trece!